Atentatele din septembrie 2001 împotriva World Trade Center şi a Pentagonului au stupefiat întreaga lume, nu puţini fiind cei care consideră acea tragică dată drept „ziua care a schimbat faţa lumii” sau „sfârşitul vechii lumi”. Pe de altă parte, avem suficiente motive să considerăm – asemenea lui Ali Laïdi – că „vechea lume” a disparut nu în 2001, ci în 1989, odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului: planeta a intrat sub dominaţia unei singure hiper-puteri, iar vechiul război-rece, de natură ideologică, s-a tranformat într-un război economic, ascuns sub denumirea de globalizare. Efectele acestei invazii non-violente sunt devastatoare în statele cu societăţi tradiţionale. Astfel, pentru populaţiile musulmane, religia a devenit singurul refugiu al identităţii lor ameninţate, singurul sanctuar al suveranităţii lor individuale şi colective. Însa, departe de a fi sursa furiei lor – aşa cum o susţin multe voci din Occident – religia este pentru musulmani doar vectorul, modul de exprimare a resentimentelor. Confruntaţi cu spectrul unui „război fără sfârşit”, în care terorismul – arma celor slabi – va suscita un răspuns tot mai violent din partea celor puternici, Ali Laïdi pledează ca Occidentul să conştientizeze măcar acum daunele colaterale cauzate de globalizare, iar elitele arabe, la rândul lor, să rupă lacătul care închide popoarele lor în cercul vicios al eşecului şi resentimentelor.